La poarta bisericii fortificate din Hărman (se află aici) ne-așteaptă, într-un scaun cu roți, un domn care a fumat mult prea mult în viața lui. Se numește Petru Diners. Este îngrijitorul cetății și probabil că în general e un fel de ghid, dar în ziua aceea nu părea să aibă chef de povești. Poate și pentru că era o zi de luni, când în mod normal Biserica e închisă. O deschisese special pentru noi, că eram aproape 20 de persoane – și cu noi au mai intrat și alți turiști, cu care gazda noastră vorbește relaxat, din scaunul său, în engleză, germană și franceză. Nu părea dornic de socializare, nu l-am bătut la cap prea tare.

Hărman e la 10 kilometri în estul Brașovului. I se spune în germană Honigberg, în maghiară Szászhermány, în dialectul săsesc Huntschprich iar în latină Mons Mellis. Toate aceste denumiri înseamnă un singur lucru – Muntele Mierii. O legendă spune că aici erau, la începuturi, nenumărate prisăci de albine și că localnici produceau mari cantități de miere, o monedă de schimb valoroară la începutul Evului Mediu.

Localitatea a fost atestată în 1240, la 15 ani după alungarea teutonilor (de care povesteam aici), când regele maghiar Béla al IV-lea a dăruit-o cistercienilor de la Cârța, într-o scrisoare care spunea:

“am hotărât să dăruim sfântului și venerabilului convent al mănăstirii cistercienilor, ca ajutor pentru cheltuielile sale, ce se vor face în fiecare an pentru folosul obștesc, al capitulului întregului ordin, unele biserici din Bârsa în părțile Transilvaniei, și anume cetatea Feldioara, Sînpetru, Hărman și Prejmer cu toate veniturile, drepturile și cele ce țin de ele” (sursa)

Poate că nu le-a dat-o din tot sufletul, dacă ne gândim că doar un an mai târziu, invazia mongolă a făcut prăpăd în zonă.  E drept, tătarii l-au bătut și pe Béla în același an.

Cistercienii au construit biserica-cetate și, vreo 200 de ani mai târziu, a fost construită și fortificația care o încojoară. Zidul are 12 metri (e mai scund în partea din spate) și are, în partea de sus, un drum de strajă prevăzut cu găuri de turnare, prin care cei ce apăreau cetatea în caz de atac puteau turna smoală încinsă sau puteau arunca pietre. Mai sunt acolo și niște metereze care se închideau cu panouri de lemn, ca să ofere protecție arcașilor.

Pe interiorul zidurilor au fost construite niște cămări pentru alimente, care se păstrează și azi. Accesul la ele se face cu ajutorul unor scări mobile. Desupra portalului principal al Bisericii, aflat pe latura de vest, se află o pictură veche de sute de ani, reprezentând un pelican care-și hrănește puii cu carnea sa – un simbol al sacrificiului.

Ca idee, cetatea Hărmanului n-a fost niciodată cucerită. Dar a suferit de-a lungul vremii mari distrugeri. A fost asediată și incendiată de turci (în 1421 și 1423), a fost asediată de Ștefan Tomșa (domnitorul Moldovei), a fost asediată de generalul Basta și de principele Gabriel Bathory (în 1612). În plus, a trecut prin 2 incendii între 1500 și 1600 și 5 valuri de ciumă au trecut peste locuitorii zonei între 1500 și 1800. N-a avut o istorie ușoară, dar de cucerit n-a cucerit-o nimeni.

Încă ceva. În curtea bisericii este un clopot-monument care are o istorie interesantă.  În 1914, clopotele Bisericii din Hărman au fost topite pentru a se face din ele tunuri. După război, au fost comandate și aduse alte clopote din Austria, însă unul dintre ele n-a făcut față călătoriei – a crăpate pe drum, așa că atunci când a ajuns la Hărman a fost îngropat. 45 de ani mai târziu, a fost dezgropat și transformat în monument închinat celor care și-au dat viața în războaiele altor țări. După 1990, i-a fost adăugată o placă în amintirea celor care au murit în al doilea război mondial.

Dacă doriți s-o vizitați, e deschisă de marți până duminică. Dacă sunteți într-un grup mai mare, se poate vizita dacă sunați înainte la 0268.367.438 sau (mai degrabă) la 0726.601.933

Pozele au fost făcute de Dragoș Asaftei

(găsiți mai multe fotografii pe paginile noastre de facebook, google+, flickr, instagram și 500px)

Prin Transilvania este un proiect susținut de Aqua Carpatica, Domeniile Sâmburești, EuroGsm, Electrogrup, iQuest, Transavia, realizat cu sprijinul Continental Hotels și Toshiba