La vreo 10 km de Sibiu, la Cisnădioara (adică aici) se ridică în vârful unui deal una dintre cele mai vechi bazilici romanice din Transilvania – Biserica-Cetate Sfântul Mihail (Michelsberg). Ca să ajungi acolo, ai de urcat vreo 15-20 de minute pe-o cărare pietruită, cu trepte.

Construcția bisericii a început pe la 1180 și a durat mai bine de 20 de ani. Primul ei “proprietar” a fost Prepozitura Sibiului (Praepositura Cibiniensis), care fusese confirmată în 1191 de către Papa Celestin al II-lea ca centru ecleziastic al tuturor sașilor din Transilvania – “ecclesia Theutonicorum Ultrasilvanorum“. În 1223, Prepozitura Sibiului a donat biserica regelui maghiar Andrei/Andras al II-lea.

Ca fapt divers, Andrei al II-lea a adus Ordinul Cavalerilor Teutoni în Țara Bârsei, în 1211, pentru proteja granița estică a Regatului Ungar de incursiunile cumane. În diploma de donație se nota:

“am dăruit cruciaților Ospitalieri ai ordinului Sfintei Marii (…) din dragoste frățească o țară numită Bârsa, în Transilvania între Cumani, deși este deșartă și nelocuită, ca să o locuiască în pace și să o stăpânească slobod pe veci, pentru ca prin conviețuirea cu ei să se întindă regatul nostru, (…)  Afară de aceasta, le-am îngăduit ca, de se va găsi în sus-numita țară a Bârsei aur și argint, o parte să se dea visteriei, iar restul să rămână lor. Pe deasupra le-am lăsat pe deplin târgurile libere și vămile târgurilor din acel ținut și le-am dat voie să-și ridice cetăți de lemn și orașe de lemn ca să apere regatul împotriva Cumanilor” (sursa)

În următorii ani, Teutonii au adus țărani germani în teritoriile lor (care au primit mai târziu denumirea de sași), pentru munci, au obținut câteva victorii împotriva cumanilor și au anexat terenuri care nu făceau parte din Regat, punându-le la dispoziția Papei. Lucru care nu i-a plăcut foarte tare lui Andrei, motiv pentru care în 1225 i-a alungat (cu ajutorul armatei) pe teutoni. Totuși, sașii au rămas în zonă, iar regele Andrei a emis în 1224 Diploma Andreană (Andreanum), un document prin care stabilea un set de privilegii coloniștilor germani. Unele dintre aceste drepturi au fost valabile până după 1800. Actul original nu mai există, dar Diploma Andreană a fost reconfirmată de Carol Robert de Anjou în 1317 – și un fragment din această reconfirmare există astăzi la Arhivele Naționale Sibiu.

Revenind la Biserica-Cetate din Cisnădioara, pe care Andrei a primit-o de la Prepozitura Sibiului, ea a fost donată după scurt timp unui apropiat al Regelui (magistrus Gocelinus) care, la rândul său, a donat “muntele Sfântul Mihail împreună cu biserica și tot pământul ce ține de el” Abației Cisterciene din Cârța.

Poate cel mai interesant lucru legat de Biserica Cetate din Cisnădioara este faptul că ea s-a conservat vreme de 800 de ani în starea în care este astăzi. Mai exact, ultimele modificări ale Bisericii s-au făcut în 1241, după invazia tătară.  Atunci s-a construit portalul vestic al bisericii, zidul de de incintă și-un turn, în exteriorul zidului, care era legat de acesta cu o punte mobilă (acest turn nu mai există azi). Între timp, au dispărut picturile interioare, dar în mare Biserica Cetate este astăzi așa cum era la mijlocul secolului 13.

Multe secole cetatea fost părăsită. După 1800, a fost folosită de locuitorii Cisnădioarei ca depozit de fructe și legume. Astăzi este obiectiv turistic – și dacă aveți puțin noroc, s-ar putea chiar ca bazilica să fie deschisă și să-i puteți vizita interiorul. Noi n-am avut acest noroc, deși am fost într-o zi cu mulți turiști (am mai vorbit despre asta)

Într-un document de pe la 1850 se menționează că în interiorul fortificației se găsesc bolovani rotunzi, folosiți la aruncarea peste ziduri în caz de atac. Există o legendă care spune că orice flăcău din sat, înainte de însurătoare, trebuie să urce la Cetate cu un astfel de bolovan, ca să-și dovedească puterea. O altă legendă spune că atunci când un cuplu voia să divorțeze, era încuiat în micuța casă din interiorul fortificației. Această legendă apare la mai multe biserici fortificate din Transilvania (de exemplu, la Biertan). Doar că, dacă la Biertan cuplurile stăteau închise două săptămâni, la Cisnădioara stăteau până se împăcau – iar dacă nu se împăcau, nu mai ieșeau niciodată de-acolo.

(găsiți mai multe fotografii pe paginile noastre de facebook, google+ și flickr)

Prin Transilvania este un proiect susținut de Aqua Carpatica, Domeniile Sâmburești, EuroGsm, Electrogrup, iQuest, realizat cu sprijinul Continental Hotels, Toshiba și Yellow Store