Pe la 1623, Ferenc Mikó de Hídvég avea 38 de ani și o carieră plină: era de 10 ani căpitan suprem al scaunelor secuiești Ciuc, Gheorgheni și Casin, era diplomat de carieră, scrisese cronici și era consilier personal al principelui Gabriel Bethlen, avea nevastă și copii. Nu-i lipsea nimic, poate doar un castel.

Pe care l-a și făcut, în sud-vestul orașului Miercurea Ciuc (adică aici). Pe un teren primit ca donație de la Gabriel Bethlen, la care se pare c-a adăugat un pic cu forța și niște terenuri adiacente, a început în 1623 construcția cetății – în fapt, un castel fortificat, cu rol principal de reședință a căpitanului.

Construcția a fost terminată pe la 1630, dar se pare n-a avut multă energie pozitivă. Ferenc n-a petrecut prea mult timp în noua lui casă, că era prins cu treburile principatului – și-apoi, câțiva ani mai târziu, în 1635, a murit. După moartea lui, cetatea i-a revenit văduvei fiului său – Ilona Macskási. Ilona s-a căsătorit, un pic mai târziu, cu judecătorul suprem al scaunului Ciuc – Tamás Domokos, care a devenit astfel noul posesor al cetății-castel.

Doar că Domokos a pățit necazul de-a fi luat rob de tătari, iar în schimbul răscumpărării sale i-a dat castelul unui domn numit István Petki. Care domn Petki, însă, n-a fost foarte prietenos cu turcii, astfel că în 1661 beilerbeiul Timișoarei, Ali, îi face o scurtă vizită, dând foc cetății.

Castelul Mikó a rămas în ruină vreo 50 de ani, fiind refăcut în 1714 de un general al Imperiului Habsburgic, contele Stephan Steinville. Steinville a murit 6 ani mai târziu (și nici nu se mai afla la Ciuc), dar castelul-cetate a fost fortificat și întărit, pentru a fi folosit ca punct de pază a graniței, de către unul dintre cei mai cunoscuți ingineri militari ai secolului 17 – colonelul Johann Weiss. După care Cetatea Miko, având acum bastioane de apărare și un șanț de protecție în jurul său, a devenit reședința comandantului Regimentului 1 de grăniceri secui, până la Revoluția de la 1848. În 1848-1849, aici a avut reședința liderul revoluționarilor secui, Gál Sándor. Dar revoluția a fost înfrântă, iar cetatea a reintrat în folosința armatei austriece. După unirea principatelor, Cetatea a fost folosită de armata română.

Din 1970, aici funcționează Muzeul Secuiesc al Ciucului. Astăzi, Cetatea Miko este cel mai vechi monument din Miercurea Ciuc și cea mai bine păstrată clădire renascentistă din secuime.

Fotografiile au fost făcute de Dragoș Asaftei

(găsiți mai multe fotografii pe paginile noastre de facebook, google+, flickr, instagram și 500px)

Prin Transilvania este un proiect susținut de Aqua Carpatica, Domeniile Sâmburești, EuroGsm, Electrogrup, iQuest, Transavia, realizat cu sprijinul Continental Hotels și Toshiba