Povestea merge mai departe:

Follow

Share on Tumblr

de Marius Panfiloiu

Student fiind, treceam zilnic pe lângă localul numit Potirul de Argint. La acea vreme nu ştiam că această clădire are o istorie de câteva sute de ani şi că de această casă se leagă legenda regelui Matei Corvin*, legendă tipărită de către Heltai Gaspar  în 1575.

Casa Aurarului se află la intersecţia dintre Uliţa Regală (I.C. Brătianu) şi Uliţa Minoriţilor (str. Hermann Oberth), adică aici.  Această casă a fost construită între anii 1724–1725, după cum arată şi ancadramentele ferestrelor de la parter şi a fost locuinţa şi atelierul aurarului Ujhelyi Gabor. Pe aceste ancadramente au fost sculptate potire, anul 1724 şi iniţialele U.G. şi Sz.A, după numele meşterului aurar şi al soţiei sale, Szolosi Anna. Este cea mai bine păstrată casă orăşenească în stilul Renaşterii târzii.

La parterul acestei clădiri se află un pub (Palabre), iar la etaj (intrarea de pe I.C. Brătianu) se află două locuinţe. Proprietarul pub-ului are intenţia de a renova în scurt timp şi exteriorul clădirii; momentan, acesta nu arată aşa cum ar trebui să arate un monument istoric

*De Casa Aurarului se leagă legenda regelui Matei Corvin şi a judelui Clujului. Legenda spune că în Ardeal a început o răscoală împotriva legilor aspre date de rege. Nobilii, care domneau după bunul plac peste câte o regiune a ţării, şi-au unit oştile în apropierea Clujului, aşteptând riposta regelui. Dorind să instaureze pacea, însuşi Matei a condus oastea regală şi au făcut tabăra lângă Gilău. A dorit să verifice personal atitudinea oraşului său natal faţă de el (existau zvonuri că locuitorii Clujului s-ar fi aliat cu răsculaţii) şi s-a deghizat în student, intrând, neînsoţit, în Cluj.

Intrând în oraş, a văzut un grup de oameni care cărau bucăţi de buşteni şi erau hăituiţi cu biciurile de către pârcălabii oraşului. Regele s-a apropiat de unul dintre pârcălabi şi l-a întrebat de ce oamenii sunt supuşi la o muncă aşa grea; el dăduse o lege prin care se spunea că oamenii liberi să nu fie puşi la munci împotriva voinţei lor. Doi paznici l-au luat şi l-au dus în faţa unei case de pe strada Kiraly (I.C. Brătianu), în faţa judelui oraşului. Judele însuşi dăduse ordine pârcălabului să-i pună la muncă pe sărmanii din oraş, adică să care lemne în curtea sa. A ordonat ca studentul călător ce-i contestase autoritatea să fie bătut, iar apoi să fie pus să muncească până la asfinţit. Matei a cărat lemne până seara, dar a avut grijă să scrie cu cretă pe trei bucăţi de lemn : Aici a fost Regele Matei! Unde este dreptatea?

Obosit şi flămând a ajuns înapoi la oastea lui, unde a relatat dregătorilor că în Cluj nu este nici urmă de conspiraţie, dar judele oraşului nu respectă legile sale. În dimineaţa următoare, regele împreună cu oastea au intrat în Cluj. Matei a fost primit în centrul oraşului de către jude şi “Consiliul Orăşenesc”, format din 100 de bărbaţi. Asigurându-l de loialitatea lor şi negând amestecul într-un complot, consilierii au fost întrebaţi dacă sunt respectate legile date de el. Judele a jurat că totul se face conform legilor date de rege, iar Matei a ordonat să fie demontate stivele de lemne din curtea judelui. Au fost găsiţi buştenii cu înscrisul regelui şi judele a fost pedepsit. Oamenii spuneau: “Unde este regele Matei, acolo este dreptatea“.

Tradiţia clujenilor spune că această casă, a Aurarului, ar fi fost casa unde Matei a fost târât să care lemne de foc. Acest amănunt nu poate fi adevărat deoarece casa a fost construită după aproape trei secole de la moartea regelui. Este posibil, însă, ca această întâmplare să fi avut loc în casa care exista pe acel loc înainte. Se poate că această legendă să fi dat şi numele străzii: Uliţa Regală.

Bibliografie

Follow

Share on Tumblr