Vlad Ţepeş și industria farmaceutică maghiară
Followsau cum făcea Vlad Ţepeş concurenţă neloială industriei farmaceutice maghiare.
De la Vlad Ţepeş ni s-a păstrat o scrisoare puţin ciudată, adresată regelui Ungariei, Matei Corvin. Vlad Ţepeş îşi anunţa prietenul regal că, în doar câteva săptămâni, a căsăpit 23.884 de turci şi bulgari.
În termenii de azi ar fi un fel de follow up la un main event, iar Vlad Ţepeş era un fel blogger reliable: băga şi el o postare cu amănunte de la petrecere. Matei Corvin era finanţatorul şi trebuia să ştie şi el pe ce a dat banii, dacă evenimentul a ieşit bine, dacă participanţilor le-a plăcut, care a fost reach-ul, chestii d-astea.
Eventul lui Vlad Ţepeş a fost format dintr-un lanţ de petreceri: a început la Obluciţa şi Novoselo, unde au fost căsăpiţi 1.350 turci; caravana bucuriei s-a mutat la Cartal şi Durostor, unde au fost spintecaţi 6.840 turci; următoarele happening-uri de la Orşova (342), Vectrem (840), Turtucaia (630) și Marotin (210) nu s-au bucurat de cine ştie ce participare, însă organiatorii au depus eforturi şi la Giurgiu s-a reuşit un reach mai de Doamne-ajută: 6.414 turci sfârtecaţi. De aici încolo, turcii au început să dezamăgească: Novigrad – 384, Siştov – 410, Ghighen – 1.138, Rahova – 1.460. Total: 20.018, restul până la 23.884 fiind fie împrăştiaţi de-a lungul drumului, fie prin cătune mici.
După cum spunea însuşi Ţepeş: „Oamenii, bărbaţi şi femei şi tinerii şi copiii cei mici, împreună cu pruncii, de o potrivă au fost ucişi şi tot locul acela a rămas nimicit”. După care adăuga cu o umbră de regret: „Iar cele de mai sus sunt numai numerele morţilor ale căror capete au fost aduse dregătorilor noştri, cei care altfel n-au fost arătaţi, ori au ars prin case, al acelora număr nu-l ştim, că au pierit foarte mulţi”. Vlad Ţepeş era onest şi nu încerca să-şi umfle statisticile.
Însă amănuntul care l-a tulburat oarecum pe Matei Corvin a fost că Ţepeş a trimis la Budapesta, pe lângă această scrisoare, şi un convoi de căruţe cu căpăţânile trecute la catastif. Iar chestia asta a dat peste cap industria farmaceutică maghiară. Pentru a înţelege dumpingul săvârşit de Ţepeş, sunt necesare câteva precizări asupra ştiinţei medicale a epocii, când unul din leacurile extrem de preţuite (mai ales de oşteni) era muşchiul de ţeastă, Listica humanci. Pe scurt, era vorba de muşchiul crescut pe craniile celor executaţi. Căpăţânile celor morţi de boală sau bătrâneţe erau total nefolositoare pentru cultivarea de licheni vindecători, deoarece transmiteau diverse beteşuguri – cea mai bună era ţeasta unui bărbat tânăr, sănătos şi decedat cu ajutorul sabiei, fie ea a călăului sau a unui duşman oarecare. Muşchiul de ţeastă putea fi folosit în diverse forme: ţinut în mână oprea sângerarea, cusut în căptuşeala hainei îl ferea pe purtător de glonţ şi spadă, iar cei cu adevărat grei de cap şi tari de stomac îl înghiţeau de-a dreptul, bineînţeles, dimineaţa, pe burta goală.
Din păcate acest leac miraculos era destul de greu de procurat, nu se găseau chiar pe toate drumurile căpăţâni de oameni ucişi cu sabia, de obicei erau îngropaţi şi profanarea de morminte nu a fost niciodată foarte apreciată. Vă daţi seama cum a fost dată peste cap industria farmaceutică maghiară din 1461, când au ajuns la Budapesta 23.884 de căpăţâni de turci.
Prin Transilvania este un proiect susținut de Aqua Carpatica, Domeniile Sâmburești, EuroGsm, Electrogrup, iQuest, realizat cu sprijinul Continental Hotels și Toshiba
