În vizită la Badea Cârțan
Când urci dinspre Sibiu spre Transfăgărășan, ultima localitate înaintea muntelui (adică aici) este Cârțișoara. E un sat vechi, care pe vremuri se numea Cârța Română – și a fost atestat documentar în 1322 (sub denumirea Kerch Olacorum)
Aici s-a născut, pe 24 ianuarie 1849, Gheorghe Cârțan – un cioban care a intrat în istorie pentru că a luptat toată viața pentru unirea românilor și pentru promovarea cărților de limbă română într-o Transilvanie care făcea parte din Imperiul Austro-Ungar.
(Badea Cârțan, o poză publicată de Adevărul în 1936, la 25 de ani de la moartea sa)
În onoarea sa, în 1968, s-a înființat un Muzeu Memorial, în centrul satului – iar primele exponate, obiecte care i-au aparținut lui Badea Cârțan, au fost donate de secretarul Primăriei și de preotul din localitate. Cu timpul, memorialul s-a transformat într-un muzeu sătesc în toată regula – în curtea sa e reprodusă aproape în întregime o gospodărie țărănească de-acum 200 de ani – axat, însă, pe imaginea ciobanului iubitor de cărți.
E greu de explicat în cuvinte scrise mândria cu care ghidul Muzeului vorbește despre Badea Cârțan. Despre miile de cărți scrise în limba română, pe care ciobanul le-a adus ilegal, în desagă, de peste munți, când se plimba cu oile (la muzeu se păstrează și astăzi cărți aduse de Cârțan). Despre cum a mers pe jos la Roma, în 1896. A ajuns după 45 de zile și după trei perechi de opinci rupte. Despre cum a dormit lângă Columna lui Traian iar a doua zi ziarele au titrat “A coborât un dac de pe columnă“. Despre cum, în 1877, la Războiul de Independență, a donat 1200 de oi armatei române și-a plecat, alături de doi consăteni – Florea și Damaschin – ca voluntar la Război. Despre cum a vizitat apoi Austria, Egipt, Ungaria, Germania și a fost chiar și la Ierusalim.
“La București am fost de peste 170 de ori“, spunea Badea Cârțan într-un interviu. Și era firesc să tot meargă – era prieten cu mai toți oamenii mari ai vremii: Nicolae Iorga, Duiliu Zamfirescu, Șt. O. Iosif, Octavian Goga, I.L. Caragiale, Al. Vlahuță. “Apăi el înainte să moară o fost grijit de familia Lahovary, care o fost ministru“, spune ghidul.
Mai sunt în muzeu icoane pe sticlă, realizate în secolele trecute de pictori locali, obiecte țărănești folosite în gospodăriile de-acum 200 de ani pentru prelucrarea lemnului, a laptelui, pentru țesut, obiecte decorative. Ghidul vorbește cu aproape la fel de multă mândrie despre haiducul Andrei Budac, pe capul căruia autoritățile de-acum 100 de ani au pus un premiu de 1.500 de coroane. “Haiducul Budac, cum erau ușile mici, se sucea într-o parte ca să intre, că era mare, era solid”
În curtea Muzeului se află, cum spuneam mai sus, o gospodărie de-acum 200 de ani reprodusă integral. În mijlocul ei, un cuptor de pâine. Deasupra lui se afuma carnea. “N-aveau hoarnă, că era taxă pe fumărit“, zice ghidul
E tare frumos acasă la Badea Cârțan. Bine, e mult spus “acasă”, că Badea Cârțan s-a născut un pic mai jos, lângă Biserică. Dar aici i se păstrează vie amintirea. Ca fapt divers, în fiecare an, la 24 ianuarie (ziua în care s-a născut Cârțan), cârțișorenii se îmbracă în straiul lor specific și pleacă la Sinaia, unde este înmormântat ciobanul. Atât de mândri sunt de el și atât de mult îl onorează.
Când mai aveți drum pe Transfăgărășan, opriți-vă la Muzeu. Aveți ocazia să inhalați, pentru câteva momente, aerul altor vremuri și să vă bucurați de dragostea cu care cârțișorenii înconjoară amintirea celui mai proeminent înaintaș al lor.
(găsiți mai multe fotografii pe paginile noastre de facebook, google+, flickr, instagram și 500px)
Prin Transilvania este un proiect susținut de Aqua Carpatica, Domeniile Sâmburești, EuroGsm, Electrogrup, iQuest, realizat cu sprijinul Continental Hotels și Toshiba