Când mergi de la Cluj la Oradea, la vreo 10 kilometri după Huedin se face un mic drum la stânga, peste o cale ferată. Drumul duce într-un sat care anul ăsta împlinește 710 ani de la prima documentare – satul Bologa, din comuna Poieni.

Aici a fost cândva un castru roman. Apoi o cetate, ale cărei ruine se mai văd și astăzi. Satul se află la o confluență de ape (Crișul Repede și Săcuieu, sau Hențu), numită de localnici “gura apelor”.

Ei bine, aici, la gura apelor, sătenii aveau, acum un secol, zeci sau poate sute de mori de apă. Astăzi a mai rămas doar una, care însă e perfect funcțională. Spre surprinderea noastră, sunt foarte multe indicatoare către moară – se află aici. Și spun c-am fost suprinși, pentru că moara se află în curtea unei familii și nu este absolut deloc tratată ca un obiectiv turistic. Pur și simplu, am intrat în curtea familiei, unde se afla domnul Potra. Domnul Potra lucra ceva prin curte, cu fiul.

– bună ziua, pot să vizitez moara de apă ?

– sigur, iat-o

– cât e biletul ? 

– nu e cu bilet, cine vrea s-o vadă, s-o vadă

Am stat puțin la povești, în timp ce făceam pozele. Moara se află acolo de pe vremea străbunicilor săi. L-am întrebat, cu un fel de uimire pozitivă, de ce primește oamenii care vin s-o vadă și totuși nu cere bani pentru asta. Și mi-a răspuns, simplu, ca mai sus – cine vrea s-o vadă, să vină s-o vadă. Deși e perfect funcțională, moara nu mai e folosită pentru măcinat, oamenii nu mai vin cu  cerealele, cum veneau în urmă cu 100 de ani. Practic, familia nu câștigă nimic de pe urma acestui obiectiv turistic – că sunt mulți oameni care se opresc s-o vadă. Deschid poarta oricui vrea s-o vadă.

– bine, și dacă nu mai e folosită și nici nu câștigați bani de pe urma ei, de ce o mai țineți ? 

– păi de ce s-o dau jos ? nu mai e niciuna, e în stare bună, oamenii se bucură s-o vadă, eu o întrețin cum pot

Foarte plăcut impresionat de ce spunea domnul Potra, m-am uitat la moară pe toate părțile. Are o vâltoare – un dispozitiv rudimentar, ca o cuvă,  în care apa cade cu forță și curăță hainele, ca o mașină de spălat naturală. E acolo și un foișor, în care poți sta să urmărești cum trece apa prin moară.  Cu doar 100 de ani în urmă, era tehnologia maximă pentru măcinat și spălat rufe. Acum, e doar o atracție rustică ce poate fi vizitată prin bunăvoința omului în a cărui curte se află.

(găsiți mai multe fotografii pe paginile noastre de facebook, google+, flickr, instagram și 500px)

 

Prin Transilvania este un proiect Telekom Romania Mobile Communications, susținut de Aqua Carpatica, Domeniile Sâmburești, Transavia, Bitdefender Antivirus, TNT , realizat cu sprijinul Continental Hotels, Toshiba și Goodyear