Un avocat din Huedin, pe numele lui Miklos Boncza, nutrea o pasiune aparte pentru fiica surorii sale. De fapt, nutrea această pasiune atât de tare încât, până la urmă, a și luat-o de nevastă. Dar asta după ce i-a ridicat, la sfârșitul secolului 19,  un mic castel la Ciucea, o localitate aflată la 70 de kilometri de Cluj, spre Oradea. Din relația lor (de căsnicie, nu de rudenie) s-a născut o fiică, Berta, care-și mai spunea și Csinszka. Csinszka se căsătorește cu Ady Endre, pe care-l curtase ani de zile, prin corespondență, în ciuda faptului că era cu 17 ani mai tânără decât el, fiind atrasă de poeziile poetului maghiar (de altfel, născut și el în ceea ce azi e județul Satu Mare, nu departe de Ciucea).

Nunta lor a avut loc în 1915 – la Budapesta, în secret, pentru că tatăl fetei nu era de-acord. În cele din urmă i-a lăsat, însă, să trăiască într-o clădire auxiliară a castelului pe care-l construise la Ciucea – clădirea care și azi se numește Casa Ady Endre. Au stat puțini ani aici – trăiau modest, poate și pentru că Ady Endre avea unele vicii. Și era și bolnav. Așa că în 1917 s-au mutat la Budapesta, unde Ady Endre a și murit, 2 ani mai târziu, în 1919. În lipsa lor, castelul a fost vandalizat. În 1920, i-a scris lui Octavian Goga, care fusese un prieten foarte apropiat al lui Ady Endre, cu rugămintea de a-l cumpăra. Goga a acceptat pe loc, deși nu avea bani suficienți și locul era, practic, o ruină. Dar a împrumutat bani de la Banca Agrară (280 de mii de coroane), apoi și-a convins soția, Veturia – “O văduvă nu se refuză și cînd acea văduvă este văduva lui Ady Endre, cumpăr proprietatea chiar dacă ar fi să o fac cadou cuiva.”

În 1926, lucrările de restaurare au fost terminate. În varianta finală, proprietatea cuprinde:

• Conacul Goga, în care locuia familia;
• Casa Ady, care pe vremea lui Goga era locuită de personalul auxiliar, iar astăzi este casă memorială Ady Endre
• Casa pentru musafiri, numită și Casa Albă. Aici erau primiți, cazați și hrăniți, în general, invitații. Azi este un fel de muzeu etnografic, cu colecții de costume populare, covoare, icoane și, printre altele, un șemineu din 1864.

Mai sunt, pe domeniu, un teatru de vară, o biserică de lemn veche de 600 de ani (despre care vom povesti într-un articol separat) și Mausoleul Iubirii, despre care vom vorbi un pic mai jos.

După moartea lui Goga, în 1938, soția sa, Veturia, s-a dedicat total unui singur scop: să conserve moștenirea poetelui și omului politic.

Doamna Veturia a fost o femeie cu totul și cu totul aparte. O foarte mare cântăreață de operă, a cântat cu George Enescu, a fost doamnă de onoare a Regine Elisabeta, a cântat la Opera din Berlin, a fost angajată de nepotul lui Richard Wagner pentru 10 concerte la Festivalul de la Bayreuth și, ca o notă aparte, se pare că a fost singurul translator acceptat de Adolf Hitler (care o ascultase cântând la Bayreuth) în discuțiile sale cu mareșalul Ion Antonescu.

Vreme de 20 de ani, Veturia Goga a lucrat la Mausoleul Iubirii, locul de veci al său și al soțului său. Inițial, l-a abordat pe Brâncuși pentru acest proiect, dar, neavând răbdare să-l aștepte, a apelat la un alt arhitect. De fapt, a durat 20 de ani realizarea mozaicului de pe Mausoleu, pe care Veturia l-a făcut cu mâna ei. Douăzeci de ani a lucrat la el! În 1966, a donat întreaga proprietate statului, cu două condiții: să fie transformată în muzeu și să fie lăsată să locuiască acolo până la moarte. Și condițiile, desigur, i-au fost îndeplinite. Veturia Goga s-a stins în 1979.

Ca fapt divers, ghida noastră de la Ciucea, doamna Mureșan, ne povestea că, la un moment dat, se punea problema ca localitatea Ciucea să fie trecută la județul Sălaj. Doamna Goga și-a luat bastonul, a mers la Cluj, la Sfatul Popular. A bătut cu bastonul în ușa președintelui, i-a spus “Eu sunt doamna ministru Goga” și i-a explicat că donația sa a fost făcută Clujului, nu Sălajului. Astfel, prin intervenția ei, comuna Ciucea a rămas pe raza județului Cluj. Cum spuneam, a fost o femeie cu totul aparte.

Astăzi, Conacul este un muzeu dedicat celor doi soți, cu exponate extrem de valoroase, unele inestimabile. Se găsesc, pe cele două etaje ale clădirii, tablouri ale unor pictori celebri, un scrin al lui Avram Iancu, un pian la care au cântat Dinu Lipatti și George Enescu (și, desigur, Veturia Goga), o tapiserie de Lyon din secolul 18, o masă persană. Mai există dormitorul familiei Goga, care a fost conservat – cu un pat mic, pentru că soții Goga erau mici de înălțime – biroul poetului cu câteva dintre obiectele pe care le folosea zilnic și o bibliotecă de peste 6.000 de volume. Casa este impresionantă și prin obiectele expuse și prin felul în care este amenajată.

O poveste foarte interesantă are și mica biserică din lemn, de pe domeniu. Dar, cum spuneam, asta e o povestea altei zile.

(găsiți mai multe fotografii pe paginile noastre de facebook, instagram și 500px)

Prin Transilvania este un proiect Telekom Romania Mobile Communications, susținut de Aqua Carpatica, Domeniile Sâmburești, Transavia, Bitdefender Antivirus, TNT, Garanti Bank,  realizat cu sprijinul Continental Hotels, Toshiba și Goodyear