N-am fi mers neapărat acum la Porolissum, dar cumva ne-a ieșit în cale pe drumul dintre Zalău și Jibou. Am zis să oprim pentru câteva fotografii, să le avem, dar cu ideea clară că nu stăm mai mult de 10 minute, că ne grăbeam spre o altă poveste.

Am ieșit, așadar, din drumul care leagă Zalău de Jibou, am luat-o spre Moigrad  și am început să urcăm spre Măgura Pomăt, la cetate (care se află exact aici) Pe drum, la una dintre ultimele case, am oprit să întreb un sătean dacă mai e mult de mers. Mai mult din dorința de a sta de vorbă cu el, că știam drumul.

Și așa l-am cunoscut pe nea Sorin.

În primele 2 minute, prin geamul mașinii, mi-a povestit totul despre cei 20-30 de ani cât lucrase la Cetate, ca un fel de paznic și cum acum nu mai putea lucra, deși și-ar fi dorit, dar…

– Neapărat să te oprești pe la mine când cobori înapoi, să-ți povestesc. Cum te cheamă ?

– Crivăț…

– Crivățe, imediat te-am citit, ești om cumsecade. Neapărat să te oprești!

Am urcat apoi. Porolissum a fost construită ca un castru militar de împăratul Traian, în 106, după al doilea război cu dacii. Era un castru foarte mare, găzduia mii de soldați, unii aduși din Britania, Spania sau Siria (oare cât dura, pe-atunci, să vii din Siria până în Dacia ?)

Era punctul cel mai nordic al Imperiului. De la Măgura începea zona dacilor liberi. În jurul Măgurii Pomăt s-au format așezări dacice și locuitorii lor trăiau în deplină armonie cu romanii din castru. Fortul s-a dezvoltat foarte mult și foarte repede, după 10 ani a devenit capitala provinciei Dacia Porolissensis și după doar 100 de ani număra 15.000 de locuitori.  Cetatea a fost locuită încă niște multe sute de ani după retragerea romanilor din 271.

Săpăturile au început prin 1970 – înainte de asta, nimic din ceea ce se vede astăzi nu era scos la suprafață. Nici templele lui Jupiter sau Liber Pater, nici amfiteatrul, nici casele. Nici măcar Poarta Praetoria, care a fost restaurată complet, alături de o porțiune din zid.

Ne-am întors la noul meu prieten, nea Sorin. La început nu ne-a lăsat să-l filmăm, dar am reușit să-l înduplec.

Am plecat după vreo oră. Ne-a vorbit și despre cetate, dar și despre viața lui, după care s-a dovedit că avem cunoștințe comune și ne-am întins la vorbă. Dacă mergeți la Porolissum, să-i faceți o vizită, e mai mereu bucuros de oaspeți.

(găsiți mai multe fotografii pe paginile noastre de facebook, google+, flickr, instagram și 500px)

Prin Transilvania este un proiect COSMOTE, susținut de Aqua Carpatica, Domeniile Sâmburești, Electrogrup, iQuest,Transavia, Bitdefender Antivirus, realizat cu sprijinul Continental Hotels și Toshiba