Se întâmplă ca uneori să afli povești faine absolut întâmplător. Bunăoară, într-o zi am oprit la un mic magazin sătesc din județul Cluj (cred că eram pe la Coplean, nu mai țin minte) să cumpăr chestii de drum. Vânzătoarea de-acolo mi-a văzut tricoul cu logo-ul Prin Transilvania, m-a întrebat ce înseamnă și, din vorbă în vorbă, am ajuns să-mi povestească de unde era și de-o biserică veche pe lângă care trecea în fiecare zi când mergea la școală.

Așa am ajuns la Conacul Haller, mai cunoscut localnicilor sub numele Burgul din Gârbou. Se află aici.

Castelul, în fapt un conac, este astăzi în ultimul hal de degradare. De asemenea, ca în multe alte părți, nu există indicatoare care să te ducă la el. Dar e pe un deal – mă rog, ce-a mai rămas din el – și a rămas în picioare un turn de clopotniță, așa că îl vezi relativ ușor.

Dealul pe care se află, spun bătrânii satului, care știu de la bunicii lor, ar fi fost ridicat de sclavi, care ar fi cărat pământ cu roabele și cu spinarea. Castelul Haller, confor unei inscripții care se mai vede pe ruinele porții, se pare că a fost ridicat de Ioan/Janos Haller, guvernator al Transilvaniei. La început, pe domeniu se aflau o clădire rezidențială, o biserică și o fântână, toate înconjurate de ziduri de apărare.

Legendele, susținute pe alocuri și de fapte istorice, spun că între Ioan/Janos Haller și vecinul său de la Jibou, baronul Wesselenyi Miklos, a fost tot timpul o concurență. Alimentată de orgolii personale, de neînțelegeri politice, de iubiri secrete, dar poate și de faptul că Wesselenyi Miklos nu era chiar cel mai liniștit om din lume (i se spunea Bourul din Jibou, pentru că era foarte puternic, fizic – și cam căpos și răutăcios). Cei doi vecini au avut și momente mai tensionate în relația lor și, cum Bourul din Jibou nu era neapărat aplecat către diplomație, într-o zi s-a enervat, a strâns o oaste de 500 de oameni, formată din vânători, iobagi și funcționari, i-a înarmat bine, le-a dat câteva tunuri și-au plecat cu mare entuziasm să-și pedepsească vecinul.

După câteva zile de asediu, ocupanții Castlelului Haller s-au predat – mai cu seamă când au început tunurile să le dărâme zidurile și porțile. Wesselenyi Miklos a intrat în sunet de fanfară în curtea Castelului și i-a făcut pe toți de-acolo ostaticii lui. După care s-au împăcat. Însă Împăratului Josef al II-lea nu i-a plăcut atitudinea lui, așa că a trimis armata după el și l-a arestat.

Pe la 1900, conform Monografiei comitatului Solnoc-Dăbâca, publicată de Kádár József, la conac își aveau sediul Primăria, un Casino, o bancă și o școală. Apoi au venit comuniștii și frumusețe de Castel a fost folosit pe post de Cooperativă Agricolă de Producție (CAP). Cam tot atunci, zic localnicii, au început oamenii să fure tot felul de chestii – în general, cărămizi pentru case, atunci a început distrugerea sa.

Astăzi, repet, este în ultimul hal de degradare și probabil că într-un număr de ani o să dispară cu totul.

(găsiți mai multe fotografii pe paginile noastre de facebook, google+, flickr, instagram și 500px)

Prin Transilvania este un proiect COSMOTE, susținut de Aqua Carpatica, Domeniile Sâmburești, Electrogrup, iQuest,Transavia, Bitdefender Antivirus, realizat cu sprijinul Continental Hotels și Toshiba