Înainte de a vă povesti despre cercetaș, vă recomand călduros să parcurgeți cândva pe Valea Hârtibaciului, pe drumul județean 106, pe traseul Biertan – Pelișor – Alțâna – Nocrich – Cornățel – Sibiu.  Adică ăsta

Pe lângă faptul că în aproape fiecare aceste localități găsiți ceva de vizitat, drumul e foarte frumos, în ciuda celor 3-4 km lipsiți de asfalt. Peisaje foarte frumoase, n-am văzut în total 5 mașini, plus că trece prin localități foarte frumos și bine gospodărite. Dacă aveți ocazia, în vreo zi cu soare, să-l încercați.

Bun. Să revenim la povestea noastră de la Nocrich.

O legendă spune că aici trăiau, cândva, câteva familii românești, care au fost alungate de niște oameni “călare, cu cisme și pălării mari și negre”, care au înființat așezarea. O fi. Cert e că Nocrich e o localitate atestată documentar, prima dată, în 1263, sub numele de Nocrech/Nogrech, într-un document de donație.  S-a numit apoi Leuskyrch (și în altfe câteva feluri asemănătoare), ceea ce ar însemna Biserica cu acoperiș de stuf.

Pe la secolul 13, aici a fost construită o biserică romanică. Zidurile înconjurătoare au fost construite în secolul al 15-lea și au fost completate secolul următor cu un “zwinger” – un zid de de centură interioară, care oferea un supliment de siguranță, pe lângă zidul exterior – și două turnuri de apărare.

În 1800, biserica a ars. Alături de ea, la sud,  pe locul fostului “zwinger” (adică aici) a fost atunci construită noua biserică (între 1803 și 1806), după planurile inginerului Karl Steinbach din Făgăraș. Construcția a fost edificată de zidarul Josef Pfeiffer și de dulgherul Johann Georg Rastl. A costat 8950 de florini. O mie de florini din această sumă au fost donați de  Samuel von Brukenthal, baron al Sfântului Imperiu Roman și consilier personal al împărătesei Maria Thereza, care s-a născut aici, la Nocrich. Și care, de altfel, a murit în anul începerii construcției noii biserici. Cu toate acestea, strana familiei Brukenthal încă se păstrează în biserică.

În biserică a fost montată o orgă construită de Samuel Metz, din Biertan.

Când am ajuns noi la Nocrich, biserica era, desigur, închisă. Dându-i târcoale, am întâlnit un tânăr american din Seattle, pe numele lui Lex Maxwell. Lex venise cu doar o zi în urmă în România și locuiește la Centrul Cercetășesc din Nocrich, aflat chiar lângă Biserică. Întrucât cercetașii se ocupă de întreținerea locului (biserica n-a mai fost folosită pentru slujbe din anii ’90, din ce povestea tânărul cercetaș), Lex ne-a deschis ușa și-am putut s-o vizităm și pe interior.

Prin Transilvania este un proiect susținut de Aqua Carpatica, Domeniile Sâmburești, EuroGsm, Electrogrup, realizat cu sprijinul Continental Hotels