Riscurile unei plimbări pe lângă Cluj
FollowNobilul Bekus de Doba a avut o inspiraţie nefericită pe 7 martie 1370: a ieşit să se plimbe prin împrejurimile Clujului împreună cu fiu-său, Nicolaus. A trebuit să le ia cu el şi pe nevastă-sa (care sigur a comentat că n-are cu ce să se îmbrace) plus noră-sa şi un ciopor de cuconet şi slujbaşi nobiliari.
Nu apucase bine bietul Bekus al nostru să îşi iasă din sărite de cicăleala muierii, că i-a ieşit ghinionul în cale: voievodul românilor Vladislav, însoţit de fiu-său Petru din Nădăşel şi nepoţii Andrei şi Matei.
Nu e foarte clar de la ce s-au luat, procesul-verbal de constatare nu a consemnat înjurăturile. Posibil ca Petru şi Nicolaus să fi avut vreo dispută nerezolvată de la cine ştie ce horă de prin vreo comună de la mama naibii. Poate că Ladislau a întrebat la mişto „Spre Panonia?”, poate că cuconetul din suita lui Bekus a miorlăit ceva cu „olah”, n-avem de unde şti de la ce a pornit.
Cert este că Petru şi cu verişorii lui s-au pus cu săbiile pe Nicolaus şi i-au aplicat ceea ce în limbaj juridic actual se numeşte „lovituri cauzatoare de moarte”. La înghesuială au omorât şi bidiviul lui Nicolaus (trecut în lista pagubelor imediat după fiul nobilului), ceea ce a provocat fără îndoială celebrul strigăt de durere al lui Bekus de Doba: „Da’ cu calu’ ce-ai avut?!?”
