Aventurile unor iobagi români prin Mănăştur. 1366, vara
FollowVara anului 1366 trebuie că a fost foarte friguroasă, de vreme ce tinerii iobagi români Petru şi Mihail au simţit nevoia să incendieze pădurea mănăstirii de la Cluj-Mănăştur. „Ţi-am zis io că molidul arde şi verde!” ar fi strigat Petru, în vreme ce Mihail întorcea oile în grâul mănăstirii. Gheorghe a preferat să privească galeş la aceste evenimente, sprijinit în ciomagul de corn, gândindu-se poate la vreo Maricică sau la baciul vrâncean.
Atras de flăcările înalte care-i mistuiau pădurea, abatele Otto a oftat: „Petrus et Mychael Olachy, filii Surb et Georgius, filius Juanka” – îi cunoştea prea bine pe băieţi, iobagii nobilului Gerew de Zamartelke. Acest nobil era cunoscut pentru lipsa de pioşenie: preoţilor mai degrabă le-ar fi dat nişte ciomege pe spinare decât vreo pomană. „Cine?!? Petru şi Mihail şi Gheorghe? Imposibil, sunt băieţi buni, merg cu oile la câmp, nu fac ei d-astea...” a strigat nobilul Gerew de Zamartelke când abatele Otto a venit cu pâra. Privind la anteriul prea-cuviosului care se îndepărta plângându-şi pagubele, Gerew îşi spunea în barbă: „Buni băieţi… numai ce au furat opt cai şi doi boi de la iobagii mănăstirii…”
Până la urmă s-a ajuns la judecată – şi oricât de mult i-a apărat Gerew pe vrednicii Petru şi Mihail şi Gheorghe, tot au trebuit să înapoieze patru cai. „Nu-i nimic şefu’!”, a spus Petru care ştia că lui Gerew nu-i plăcea să iasă în pagubă – „Îi furăm la noapte înapoi!”.
Şi aşa au făcut.
foto: Vechiul Cluj
Prin Transilvania este un proiect susținut de Aqua Carpatica, Domeniile Sâmburești, EuroGsm, Electrogrup, iQuest, realizat cu sprijinul Continental Hotels, Toshiba și Yellow Store
