Orașul Sfântu Gheorghe, fost centru al comitatului Trei Scaune (de care vorbeam aici), a fost atestat pentru prima dată pe la 1332. La vremea aceea, exista deja o biserică, menționată într-o situație a taxelor vremii către Papalitate. Prea puține lucruri se știu despre acea biserică, doar că pe locul ei, în secolul 14, a fost construită biserica actuală – de altfel, singura clădire medievală care s-a păstrat în oraș.

Se află pe un mic deal (mai exact, aici), în zona numită azi Piața Calvin și a fost ridicată prin bunăvoința și, mai ales, donațiile unui domn numit Paul Daczó. Păstrând și elemente din vechea biserică, noua construcție a fost mărită și fortificată foarte puternic. Ceea ce, din păcate, nu i-a împiedicat pe tătari s-o avarieze grav în timpul invaziilor din 1658 și 1661. În urma acestor două vizite nedorite deloc, conform unei scrisori bisericești reproduse de Orbán Balázs în Descrierea Ținutului Secuiesc (o lucrare din 1869), se menționează că biserica “a fost construită pe cheltuiala proprie, spre slava Domnului Dumnezeu în Ano 1547, de către Onorabilul şi Generosul domn Paul Daczó” și că, în urma trecerii nefericite a tătarilor pe-acolo, “deasupra tribunei de piatră o parte a bolţii deja s-a prăbuşit, ţiglele au căzut, căpriorii şi cosoroabele putrezesc, se rup…”

După aceste evenimente, biserica a fost refăcută și reîntărită, ocazie cu care pe unii dintre pereții bisericii au apărut niște inscripții care pot fi considerate unele dintre cele mai vechi grafitti din țara asta (sunt de la sfârșitul secolului 17), majoritatea nedescifrabile. Din păcate, nici o sută de ani mai târziu, biserica a fost din nou grav afectată, de data asta de două cutremure, în 1728 și 1838. Totuși, daunele au fost reparate ținând cont de vechiul aspect al construcției.

Turnul bisericii, cel din zilele noastre, a fost construit în 1805, după ce un alt cutremur îl dărâmase pe cel vechi. Apoi, la sfârșitul secolului 19, biserica a fost dotată cu o orgă construită în 1894 de József Angster de la Pecs, din Ungaria, unul dintre cei mai importanți constructori de orgi din istoria Europei, ocazie cu care s-a construit o tribună specială pentru instrument. Orga este funcțională și azi.

O mică paranteză – domnul Angster a studiat mai întâi fabricarea mobilei, fiind specializat pe dulapuri. După care a călătorit la Timișoara, iar apoi la Viena, unde a învățat să construiască orgi la Fabrica Titz. Apoi a plecat la Paris și a lucrat cu Aristide Cavaillé-Coll, un adevărat inventator în domeniul orgilor. După care s-a întors acasă, la Pecs, pe jos. De la Paris la Pecs sunt 1500 de km. Ușor nu i-o fi fost, dar probabil nu se grăbea foarte tare.

Închizând paranteza de mai sus, Biserica Reformată din Sfântu Gheorghe este închisă în zilele de  luni (cum, de altfel, am senzația că-s închise toate obiectivele turistice în zona aceea). Dar există acolo un clopotar care vă va deschide, dacă reușiți să vă înțelegeți cu el (nu este vorbitor de limba română). Sau vă dă cheia, cum ne-a dat-o nouă.

Pozele sunt făcute de Dragoș Asaftei.

(găsiți mai multe fotografii pe paginile noastre de facebook, google+, flickr, instagram și 500px)

Prin Transilvania este un proiect susținut de Aqua Carpatica, Domeniile Sâmburești, EuroGsm, Electrogrup, iQuest, Transavia, realizat cu sprijinul Continental Hotels și Toshiba